Patrimoniul mondial UNESCO, mai bogat cu duhul | Opt biserici de lemn și poveștile lor

Sunt adevărate capodopere arhitecturale, recunoscute la nivel mondial și poartă semnătura unor oameni simpli, din popor. Meșterii maramureșeni n-au învățat la școală cum să construiască bine și trainic, ci și-au transformat nevoile primordiale în opere de artă. Pentru că pe vremuri, mai întâi de toate, individul se îngrijea de suflet. Biserica era centrul spiritual al fiecărui sat, era consiliu, sfat, casă de valori, era cămin și adăpost pentru oricine. Localnicii puneau mână de la mână, adunau pietre din râu și lemnul din pădure și astfel, conturau, fără să realizeze pe-atunci, în urmă cu secole, un tip de arhitectura unic în lume. Stilul care ne reprezintă cel mai bine și de care sper s-avem grijă multe secole de-acum încolo.

În Maramureș există sau au existat peste 100 de biserici de lemn. Unele au avut șansa restaurării, altele s-au pierdut în timp sau se află și acum în stare de degradare. Cu toate acestea, specialiștii spun că cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de lemn din România se află în acest județ. Opt dintre ele fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Și, deși sunt răsfirate prin toate țările Maramureșului, sunt atât de strâns legate între ele și atât de firești, încât poveștile lor nu merită să fie spuse separat, ci împreună. Pentru că și oamenii tot împreună le-au clădit.

1. Bârsana – Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Biserica de lemn a vechii mănăstiri din Bârsana este singura din cele opt selectate pe lista UNESCO, ce a fost iniţial biserică mănăstirească şi transformată, mai apoi, în biserică parohială. În zilele noastre, multă lume confundă Mănăstirea Bârsana, atât de cunoscută în rândul turiștilor, cu biserica despre care vorbim acum. Așadar, biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a fost construită la începutul secolului al XVIII-lea și reconstruită, mai exact, mutată bucată cu bucată, de localnicii satului, pe la 1800. Bârnele au fost marcate atunci cu semne, pentru ca meșterii să o poată reasambla mai ușor, iar urmele sunt vizibile și astăzi pe lemnul bisericii.

La fel ca la porțile și la casele maramureșene, și la biserici întâlnim aceleași ornamente și simboluri sculptate în lemn. Nici de la Bârsana nu lipsește funia răsucită sau semnul soarelui, simboluri despre care v-am povestit aici. Fascinantă, la toate lăcașurile de cult, este pictura. Desenele au fost realizate direct pe lemn, cu secole în urmă. Au rezistat până astăzi și încă scriu istorie.

Pictura interioară, la biserica din Bârsana, a fost realizată de Toader Hondor şi de Ioan Plohod. Cel dintâi a introdus în arta murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și a ieșit, astfel, din tiparele postbizantine.

Biserica a fost restaurată între anii 1929 și 1965 de Direcția Monumentelor Istorice și după aceea a fost declarată monument istoric. În anul 1999 a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO.

2. Budești – Biserica Sfântul Nicolae

Biserica Sfântul Nicolae din Budești este cea mai mare dintre cele opt lăcaşuri de cult de pe lista UNESCO. A fost construită în anul 1643, cu 18 metri lungime și 8 metri lățime. Un element special îl reprezintă, aici, turnul clopotniță, care este înconjurat de patru turnulețe mai mici. Semn că biserica era și loc de „judecată“ a diverselor evenimente. În termeni populari, sfat.

Pictura interioară a fost realizată în anul 1762, de zugravul Alexandru Ponehalschi. Tot de pe atunci sunt și icoanele de sticlă.

În biserica Sfântul Nicolae din Budești găsim și o parte din zalele haiducului Pintea Viteazu.

3. Desești – Biserica Sfânta Paraschiva

Nu se știe cu exactitate în ce an a fost ridicată biserica din Desești. Unii spun că ar fi fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea, alții dau anul 1770, ca an de referință. Se știe doar că iconostasul a fost realizat în 1780.

Picturile au fost realizate de zugravul Radu Munteanu și de ucenicul său, Gheorghe, și completate, mai târziu, de Alexandru Ponehalschi, cel care a zugrăvit catapeteasma și icoanele din biserică.

Un lucru des întâlnit pe pereții bisericilor de lemn din Maramureș sunt temele Vechiului Testament și ale Judecății de Apoi.

4. Ieud Deal – Biserica Nașterea Maicii Domnului

Biserica de lemn din Ieud-Deal este una dintre cele mai vechi biserici de lemn din tot Maramureșul. Nici aici nu se cunoaște data exactă a construcției și deși cele mai multe înscrisuri specifică anul 1364, un studiu realizat de cercetători a stabilit că lemnul din care este realizat lăcașul a fost tăiat în perioada 1610-1621.

Se spune că pictura murală, în Ieud-Deal, a fost realizată între anii 1764-1765, atunci când a fost refăcută și biserica, din dorința unui nobil român. Și aici găsim icoane realizate de Alexandru Ponehalschi, unul dintre părinții picturii religioase.

5. Plopiș – Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Când s-a construit biserica, în Plopiș trăiau doar 200 de oameni. Nimeni nu știa, că peste secole, locul clădit de ei din dragoste și din credință, va face parte din patrimoniul cultural mondial. 49 de familii au pus mână de la mână și au început să ridice, în anul 1798, biserica ce a fost ctitorită 13 ani mai târziu. Tot aici au fost descoperite, peste ani, 49 de monede.

Biserica de lemn din Plopiș este una de dimensiuni mici, însă specialiști o consideră a fi cea mai unitară şi echilibrată biserică de lemn din Maramureș.

Un lucru de menționat la toate bisericile de lemn este acela că până și cuiele folosite sunt… tot din lemn.

Pictura și iconografia au fost realizate, aici, de zugravul Ștefan.

În anul 1901, biserica a fost reparată și tot atunci a fost construit „tribunalul“. Ultima restaurare a lăcașului a fost realizată între 1990 și 1991.

6. Poienile Izei – Biserica Cuvioasa Parascheva

Se spune că biserica din Poienile Izei a fost construită în anul 1604. Mai târziu, i-au fost înălțați pereții de lemn, iar naosul a fost acoperit cu o boltă semicirculară. Pridvorul a fost adăugat la o distanță de câțiva ani.

Biserica a fost pictată în anul 1794, iar acest lucru este menționat și pe pereți: ,,s-a început pictarea acestei sfinte biserici în timpul vieţii înălţimii sale împăratul Franz şi a excelenţei sale episcopul Andrei Bacevski”.

7. Rogoz – Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Biserica de lemn din Rogoz a fost construită de obștea satului, în anul 1663, pe locul uneia mai vechi, arse de tătari.

Lăcaşul de cult din Rogoz nu se aseamănă prea mult cu celalalte biserici de lemn. Acoperişul, construit pe un singur nivel, este mult mai coborât în partea de nord a edificiului. Masa este formată din două bârne şi este delimitată de segmente destinate familiilor ale căror nume sunt sculptate pe peretele bisericii. O tradiție veche se păstrează și astăzi aici. În fiecare an, în Joia Mare, localnicii aduc bucate, le lasă pe masă peste noapte, pentru ca în ziua Răstignirii lui Hristos să le fie dăruite săracilor.

Biserica din Rogoz a fost pictată în 1785, de Radu Munteanu și Nicolae Man.

8. Șurdești – Sfinții Arhangheli

Biserica greco-catolică a fost ridicată în anul 1721, de 10 familii din sat, cu ajutorul meșterului Macarie. Turnul măsoară 54 de metri, iar acest lucru îl clasează pe primul loc în lume, în rândul bisericilor construite integral din lemn. Și aici găsim patru turnulețe mai mici, ceea ce înseamnă că sfatul popular nu lipsea nici din acest loc.

Biserica din Șurdești este singura dintre cele maramureșene care are două rânduri de arcade. Și un alt lucru aparte este cimitirul. S-au descoperit pietre de mormânt cu înscrisuri grecești, despre care specialiștii spun că ar fi din anul 1200.

Pictura a fost realizată de zugravul Ștefan și nu a fost restaurată niciodată. S-a făcut o încercare, însă a eșuat. Acoperișul din șindrilă, pe de altă parte, este schimbat o dată la 25-30 de ani.

Multe povești spun pereții acestor biserici, însă până în acest moment, prea puține au fost descifrate. Important este că aceste comori arhitecturale există, sunt recunoscute și îngrijite. Sunt mărturii ale credinței și nu ar trebui să se piardă nicicând. Sunt 8. Și-ar merita s-atingă infinitul.

Toate fotografiile din acest articol au fost realizate de Alexandru Privigyei.

Nu uitați că mai multe povești despre viața la țară găsiți pe contul meu de Instagram.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi să vă abonaţi, pentru a fi la curent și cu următoarele mele postări. Mulțumesc!