Cum se construia pe vremuri și de ce ar trebui să păstrăm arhitectura tradițională

Ne plac vacanțele în străinătate, admirăm casele și stilul de viață al occidentatilor și poate că ne întrebăm de ce la alții se poate trăi bine și la noi nu. Veșnica problemă. Apreciem bunul gust și măsura simplității, însă noi tot la cantitate ne oprim. Nu cât de bun și frumos e căminul contează, ci să vadă vecinii că noi avem, că noi putem și că noi facem. Am uitat că în urmă cu secole, oamenii noștri au construit case care rezistă și astăzi. Pe de altă parte, visăm la o lume ideală, în care clădirile să respecte măcar o linie pe care să o poți privi, fără să-ți vină să închizi ochii. Astăzi, se construiește mult și repede și nu se mai ține cont de niciun concept estetic. Avem arhitecţi, dar prea puţini pun în valoare arhitectura tradiţională românească. Cu toţii inovează. Și ăsta n-ar fi un lucru rău, însă aproape toate construcțiile pe care le vedem în jur parcă ne spun că nu sunt iubite și că dispare aproape cu totul, din România, stilul arhitectural propriu, atât de bine realizat și atât de durabil.

Am stat de vorbă cu arhitecți care și-au făcut o misiune din a reînvia o tradiţie aproape uitată. Proiectează case exact ca pe vremuri, dar adaptate secolului în care trăim. Am vrut să aflu de ce nu mai construim cu materiale de cursă lungă, ce pierdem și ce câștigăm, care sunt avantajele și dezavantajele unei locuințe vechi și, mai ales, de ce dărâmăm în loc să restaurăm.

Arhitectul Adrian Păun pune eșecul construcțiilor actuale, în mare parte, pe seama regimului comunist.

Regimul socialist a pus în umbră arhitectura tradiţională şi neoromânească, arhitectura specifică poporului nostru, datorită faptului că doreau să diminueze până la dispariţie orice idee de identitate şi valoare naţională, în dorinţa de a uniformiza totul şi a ne face tot blocul comunist o apă şi un pământ. De asta stilul modernist s-a şi potrivit foarte bine.

arh. Adrian Păun

Liliana Chiaburu consideră că a păstra ce este vechi ține mult și de educația fiecărui individ: „Respectul pentru tradiţie, pentru părinţi, pentru strămoşi, pentru descoperirile de până acum e pe cale să se piardă complet. Societatea contemporană nu mai preţuieşte bătrânii, nu mai preţuieşte, deci, tradiţia. Ceea ce am învăţat. Este la mare modă inovaţia, tânărul, care sigur, are nişte calităţi extraordinare, dar tânărul de ce este dorit? Pentru că el poate să anihileze absolut tot ceea ce a făcut acuma. Ori dacă îţi doreşti să faci o societate complet nouă, aşezată pe cu totul altă bază, la cine să apelezi? Nu apelezi la bătrâni sau la înţelepţi.“

Arhitectura ţărănească a apărut în România cu secole în urmă. Casele erau, pe atunci, oglinda comunităţii. După ce modernismul a schimbat înfăţişarea locuinţelor, tradiţionalul a devenit „învechit”. Și, după cum spun arhitecții, oamenii se chinuie prea tare să fie extraordinari și atunci când construiesc, se duc în direcții greșite. Avem reguli și în România, însă nu le respectăm. Iar dacă ne întrebăm de ce satele tradiționale din alte țări europene arată ca-n povești, motivul este simplu: legea se aplică.

Dacă vorbim despre materialele din care se construia pe vremuri, ne rezumăm la lemn și la piatră. Este adevărat că astăzi nu mai sunt atât de accesibile, dar au multe avantaje. De exemplu, temperatura. Într-o casă veche, de lemn, vara este răcoare și iarna cald. De ce? Pentru că oamenii dintotdeauna s-au gândit la avantajul energetic și au folosit în construcții doar elemente naturale. Erau case „inteligente”, chiar și atunci. Totul era gândit în detaliu, astfel încât spaţiul locuit să fie cât mai confortabil.

Ai spune că odată cu apariţia materialelor moderne, arhitectura o să devină din ce în ce mai frumoasă şi mai bine realizată. Realitatea este exact contrară, cu cât materialele se pun în operă mai uşor, cu atâta casele sunt mai expediate, din punct de vedere al execuţiei.

arh. Liliana Chiaburu

Pentru mine arhitectura tradiţională românească înseamnă libertate. Arhitectura tradiţională te ajută să te regăseşti pe tine însuţi, te odihneşte, te bucură. Este o constatare nu doar a mea, ci şi a multora dintre cei care au avut ocazia să întâlnească un astfel de spaţiu. Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii. Într-un astfel de ambient nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit. Eşti liniştit şi liber.

arh. Liliana Chiaburu

Desigur, există și unele dezavantaje dacă alegem să restaurăm o astfel de casă. Lemnul poate fi atacat de insecte și își poate modifica forma, însă există mai multe variante prin care acestea pot fi tratate.

Poate că nu tuturor le place stilul rustic, tradițional, țărănesc. Însă există atâtea posibilități de a face o casă veche să arate ca una nouă și să respecte, în același timp, arhitectura românească, încât nici nu mai trebuie să ne dorim ce au alții. Modernul poate prinde multe forme. Poți avea confort și într-o casă de peste 100 de ani. Cele mai bune astfel de exemple, de case vechi restaurate și readuse în prezent, le găsiți aici.

Și ca să mă credeți, pe cuvânt, în imaginea de mai sus vedeți Casa Filip din Sarichioi, care este unul dintre cele mai frumoase proiecte de restaurare pe care le-am văzut până acum.

Un lucru este cert: dacă iubești trecutul, se poate și la noi. Dacă pui preț pe arhitectură, avem și noi stiluri și proiecte frumoase. Mai trebuie să ne îngrijim de legislație și de mentalitate și după aceea putem intra, liniștiți, în rând cu țările europene care fac turism ca la carte.

Nu uitați că mai multe fotografii despre viața la țară găsiți pe contul meu de Instagram.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi să vă abonaţi, pentru a fi la curent și cu următoarele mele postări. Mulțumesc!