Plai Moroşenesc
-
Despre libertate. Despre iubire. Despre oameni
Dragi prieteni, Revin pe blog după o perioadă lungă de absență. Când am început jurnalul călătoriei mele la țară, am decis să îmi deschid sufletul și să vă primesc pe toți în ograda mea. Dacă vă aflați aici, sigur vă regăsiți în ceea ce eu trăiesc, în ceea ce eu promovez și poate împărțim aceleași valori. Și pentru asta vă mulțumesc. Cred în oameni și cred că oamenii vor schimba lumea. V-am cerut sugestii pentru textul de astăzi și am ales să scriu despre unele dintre cele mai frumoase “lucruri” de care putem avea parte în viața asta. Dacă le înțelegem, dacă le trăim cu inima deschisă, dacă le privim…
-
Mniorița (Miorița, varianta din Petrova Maramureșului)
baladă compusă de mama mea, Mihalca Ioana Cum privești din Petrova în sus, poți vedea vârful Tomnatec, din Munții Maramureșului. Un întreg munte, spuneau țăranii, pe vremuri. Aparținea, pe atunci, nemeșilor din Petrova. În perioada interbelică, familia Filipciuc administra întreaga suprafață de sute de hectare de pădure și poiană. În timp, muntele a fost împărțit, în mod egal, între locuitorii comunelor Repedea și Petrova. Ambele localități sunt așezate la poalele munților, astăzi parc natural. Dintotdeauna, gazdele de stână își trimiteau oile vara la munte, pentru că acolo era hrana cea mai bună. La fel se întâmplă și astăzi. Cu gândul la tinerii care își duc traiul, prin ploaie și vânt,…
-
Culese din bătrâni | Rugăciune
Cruce-n masă, cruce-n casă, Dar aceia nu-i casă, E-o sfântă cetate, cu ușile înferecate, cu ferestrele înzăuate; Dar acolo cine șade? Maica Sfântă Preacurată, plângând c-un glas din cer până-n pământ, Lacrimile vâlcele mergând, cu aur să făcând și le trimițând Pe sub raza soarelui, pe sub poala muntelui, La Ion Sântion, la Ioane Sântioane, -N-ați văzut, n-ați auzit de siul meu, de Dumnezeu nostru? -De văzut n-am văzut, dar de hir am auzit Că păgânii prinsu-l-o, legatu-l-o, cunună de spini pe cap pusu-i-o, Pe cruce de lemn răstignitu-l-o, Cuie pân’ pălmi și pân’ tălpi bătutu-i-o Cu pahar amar adăpatu-l-o Cu sulița-n coaste străpunsu-l-o, Pe ce dată l-o străpuns, sângele…
-
Poezii. De oameni simpli
Las amintire aici, pentru anii ce vor veni, scrieri de demult, pe care le-am regăsit în lada cu caiete, compuneri, lucrări. Poezia îi aparține mamei mele. Copac îmbătrânit prea crud Tu ești un vânt puternic, iar eu un biet copac,Tu sufli cu putere, iar eu încep să cadȘi dacă vrei să fiu tot drept, să-ți fiu aproape,Închide-ți suflul tău, închide a tale pleoape. Nu te mișca nervos prin ramurile mele,Că sunt mult prea bătrân și nu mai am putereTu ai rămas același, puternic, răcoros,Iar eu copac în toamnă, cu trupul găunos. În lungul zbor prin ani mi-ai fost superior,Tu îmi zburai prin crengi, mă mângâiai din zborNu mi-a fost dat…
S-ar putea să-ți placă și
În era „fast fashion“, undeva în Maramureș, femeile încă vopsesc țesături cu scoarță de copac, frunze și flori
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a II-a – Pensiuni tradiţionale şi restaurante
Case tradiționale, mâncare locală, peisaje pitorești și oameni simpli, cum puțini mai sunt. Le găsiți pe toate pe platforma Travlocals.com
-
În era „fast fashion“, undeva în Maramureș, femeile încă vopsesc țesături cu scoarță de copac, frunze și flori
În timp ce marile branduri ale lumii scot haine colorate pe bandă rulantă, într-un sat din Maramureșul istoric, natura a rămas și astăzi cel mai bun creator. De sute de ani, cu mult înainte să fie inventată vopseaua, femeile foloseau pământurile, minereurile, florile și frunzele pentru a obține o pată de culoare. Aveau timp și răbdare și nu exista, pe atunci, un alt procedeu. Astăzi, în schimb, este mai simplu și mult mai rapid să aplici substanțe chimice atunci când îți dorești țesături vesele. Dar ai trăda o istorie, o tradiție și generozitatea a tot ceea ce te-nconjoară. Ai trăda un meșteșug transmis din generație în generație, care oricum, în…
-
Paștele în Maramureș
Așa ar fi arătat Paștele în Maramureș dacă țara noastră n-ar fi fost lovită de pandemie. Ca-n poza de mai sus. Mii de turiști ar fi fost prezenți în locul despre care au auzit că se tranformă-n sărbătoare, mai ales în această perioadă a anului. Sărbătoare a fost oricum, mai mult pe dinăuntru decât pe dinafară. A fost primul Paște fără fală în satele maramureșene. Oamenii nu s-au mai gătit pentru a fi văzuți, ci pentru a primi Lumina Sfântă-n poartă. A fost primul Paște în care podoabele n-au mai fost atârnate de trup, ci de suflet. Și poate că acest lucru a fost cel mai mare câștig al omenirii. A…
-
La arat, pe plai moroșenesc
Calendarul din cui este întotdeauna diferit de cel de-afară. Primul îi arată omului de la sat în ce zi pică sărbătorile, al doilea îl anunță că a-nviat natura. Copacii, pământul, roua, iarba, mugurii și florile sunt semnele după care își ghidează țăranul pașii. În funcție de ele, își organizează muncile. Anul acesta s-a nimerit să fie mai ciudat, înțelege și el acest lucru. De admirat, însă, la acești oameni, este faptul că mai tare decât de boală, se tem de Dumnezeu. Îi respectă lucrarea și nădăjduiesc că și răul vine tot de Sus, ca să ne-nvețe, să ne-ntărească si să ne facă mai buni. Vă spun acest lucru, pentru că…
-
Ale noastre vechi bucate, de la moașa învățate. | Cum se fac pancovele în Maramureș
Înainte să vă imaginați cine știe ce alte lucruri, vreau să vă spun că noi, în Maramureș, „moașă“ îi spunem bunicii. De la ea învățăm să fim găzdoi în casă și în bucătărie și, de cele mai multe ori, de la ea primim cei șapte ani de acasă. Acum că am lămurit, poate vă amintiți că în urmă cu ceva timp v-am spus povestea mătușii Pătrășoaie, socăcița din Petrova. Dacă nu ați ajuns până acum pe blogul meu, o puteți citi aici. V-am promis atunci o rubrică de rețete vechi, pe care îmi doream oricum să le scriu pentru a nu se pierde. N-a fost nevoie să fac mare lucru…
-
Mândru grai moroșenesc. Regionalisme și expresii, pe înțelesul tuturor
Se știe deja că limba moroșenească este ceva cu totul aparte – o subcategorie a graiului ardelenesc, pe care nu oricine îl înțelege. Nu c-ar fi complicat tare, numa’ că trebuie să-l ai în sânge. Pentru mine, accentul de acasă a fost și chin și suspin. M-am mândrit întotdeauna cu rădăcinile și cu vocabularul primit moștenire, însă în momentul în care am început prezentările la TV, mi-am dat seama (sau mi-au atras atenția cei din jur) că este deranjant să spui i în loc de e. Mai exact: „Bună siara!“, „cafiaua dăunează“, „părerea mia“, etc. Cel mai comic a fost când în loc de Marian am spus Marean și asta…
S-ar putea să-ți placă și
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a III-a – Tradiţii, meşteşuguri, obiceiuri
Case tradiționale, mâncare locală, peisaje pitorești și oameni simpli, cum puțini mai sunt. Le găsiți pe toate pe platforma Travlocals.com
Ale noastre vechi bucate, de la moașa învățate. | Cum se fac pancovele în Maramureș
-
Iarna în Maramureș, în cele mai frumoase fotografii
Nici iarna nu mai e ce-a fost. Mai în glumă, mai în serios, o spun nu doar bătrânii, ci și tinerii pasionați de fotografie, care au înghețat, ani la rând, prin cine știe ce nămeți și geruri, pentru a surprinde cadrul perfect. Tot ei ne bucură și-n 2020 cu imagini de poveste din locurile prin care au ajuns. Au așteptat din cer să cadă câte-un fulg, și-au pregătit aparatele foto și au realizat câteva imagini de colecție, pe care le-au împărtășit cu noi. N-am avut parte de prea multă zăpadă în nicio regiune până acum, dar cu toate acestea am văzut sute de fotografii de sezon care m-au făcut să…
