-
Despre libertate. Despre iubire. Despre oameni
Dragi prieteni, Revin pe blog după o perioadă lungă de absență. Când am început jurnalul călătoriei mele la țară, am decis să îmi deschid sufletul și să vă primesc pe toți în ograda mea. Dacă vă aflați aici, sigur vă regăsiți în ceea ce eu trăiesc, în ceea ce eu promovez și poate împărțim aceleași valori. Și pentru asta vă mulțumesc. Cred în oameni și cred că oamenii vor schimba lumea. V-am cerut sugestii pentru textul de astăzi și am ales să scriu despre unele dintre cele mai frumoase “lucruri” de care putem avea parte în viața asta. Dacă le înțelegem, dacă le trăim cu inima deschisă, dacă le privim…
-
Culese din bătrâni | Rugăciune
Cruce-n masă, cruce-n casă, Dar aceia nu-i casă, E-o sfântă cetate, cu ușile înferecate, cu ferestrele înzăuate; Dar acolo cine șade? Maica Sfântă Preacurată, plângând c-un glas din cer până-n pământ, Lacrimile vâlcele mergând, cu aur să făcând și le trimițând Pe sub raza soarelui, pe sub poala muntelui, La Ion Sântion, la Ioane Sântioane, -N-ați văzut, n-ați auzit de siul meu, de Dumnezeu nostru? -De văzut n-am văzut, dar de hir am auzit Că păgânii prinsu-l-o, legatu-l-o, cunună de spini pe cap pusu-i-o, Pe cruce de lemn răstignitu-l-o, Cuie pân’ pălmi și pân’ tălpi bătutu-i-o Cu pahar amar adăpatu-l-o Cu sulița-n coaste străpunsu-l-o, Pe ce dată l-o străpuns, sângele…
S-ar putea să-ți placă și
Paștele în Maramureș
Socăcița satului, tezaur uman viu
La arat, pe plai moroșenesc
-
Poezii. De oameni simpli
Las amintire aici, pentru anii ce vor veni, scrieri de demult, pe care le-am regăsit în lada cu caiete, compuneri, lucrări. Poezia îi aparține mamei mele. Copac îmbătrânit prea crud Tu ești un vânt puternic, iar eu un biet copac,Tu sufli cu putere, iar eu încep să cadȘi dacă vrei să fiu tot drept, să-ți fiu aproape,Închide-ți suflul tău, închide a tale pleoape. Nu te mișca nervos prin ramurile mele,Că sunt mult prea bătrân și nu mai am putereTu ai rămas același, puternic, răcoros,Iar eu copac în toamnă, cu trupul găunos. În lungul zbor prin ani mi-ai fost superior,Tu îmi zburai prin crengi, mă mângâiai din zborNu mi-a fost dat…
S-ar putea să-ți placă și
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a II-a – Pensiuni tradiţionale şi restaurante
Cum se construia pe vremuri și de ce ar trebui să păstrăm arhitectura tradițională
Case tradiționale, mâncare locală, peisaje pitorești și oameni simpli, cum puțini mai sunt. Le găsiți pe toate pe platforma Travlocals.com
-
Iarna în Maramureș, în cele mai frumoase fotografii
Nici iarna nu mai e ce-a fost. Mai în glumă, mai în serios, o spun nu doar bătrânii, ci și tinerii pasionați de fotografie, care au înghețat, ani la rând, prin cine știe ce nămeți și geruri, pentru a surprinde cadrul perfect. Tot ei ne bucură și-n 2020 cu imagini de poveste din locurile prin care au ajuns. Au așteptat din cer să cadă câte-un fulg, și-au pregătit aparatele foto și au realizat câteva imagini de colecție, pe care le-au împărtășit cu noi. N-am avut parte de prea multă zăpadă în nicio regiune până acum, dar cu toate acestea am văzut sute de fotografii de sezon care m-au făcut să…
-
Patrimoniul mondial UNESCO, mai bogat cu duhul | Opt biserici de lemn și poveștile lor
Sunt adevărate capodopere arhitecturale, recunoscute la nivel mondial și poartă semnătura unor oameni simpli, din popor. Meșterii maramureșeni n-au învățat la școală cum să construiască bine și trainic, ci și-au transformat nevoile primordiale în opere de artă. Pentru că pe vremuri, mai întâi de toate, individul se îngrijea de suflet. Biserica era centrul spiritual al fiecărui sat, era consiliu, sfat, casă de valori, era cămin și adăpost pentru oricine. Localnicii puneau mână de la mână, adunau pietre din râu și lemnul din pădure și astfel, conturau, fără să realizeze pe-atunci, în urmă cu secole, un tip de arhitectura unic în lume. Stilul care ne reprezintă cel mai bine și de…
-
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a III-a – Tradiţii, meşteşuguri, obiceiuri
Sunt atât de multe lucruri de spus despre tradiţiile şi obiceiurile din Maramureş, încât nici antropologii nu le-au descusut pe toate. Unele sunt vechi de când lumea şi rar mai găseşti pe cineva să le povestească, altele, tot din bătrâni, sunt păstrate cu sfinţenie de tinerii zilelor noastre. Îmi amintesc că, în copilărie, mă loveam des de superstiţii. Am aflat apoi că îşi au originile în practicile străvechi, chiar dacă pe multe dintre ele nu le-am înţeles nici astăzi. Însă le-am învăţat de la părinţi şi le voi ţine minte o viaţă-ntreagă: nu se fluieră în casă, nu se găteşte-n sărbători, nu se pune pâinea pe dos şi nu se…
-
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a II-a – Pensiuni tradiţionale şi restaurante
Dacă în articolul anterior vă povesteam despre obiectivele turistice din Maramureş, oricât de frumos ar fi acest loc – cu munţi, dealuri, păduri şi oameni primitori – pentru a avea parte de o experienţă cât mai autentică, trebuie musai să dormiţi, măcar o noapte, pe un pat de paie sau într-o casă veche tradiţională. Nimic nu se compară cu mirosul de fân proaspăt sau cu lumina caldă a dimineţii, care coboară-n prispă. Şi spre bucuria iubitorilor de tradiţii, astfel de locuri încă există pe plai moroşenesc. În ultimul timp, au apărut tot mai mulţi oameni care au înţeles importanţa valorilor culturale şi a implicării în comunitatea rurală. Până la urmă,…
-
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea I – Ce să vizitezi
Aş putea să vorbesc atât de frumos despre casa mea, încât aţi crede că trăiesc în cel mai frumos loc de pe pământ. Dacă aţi privit Maramureşul, măcar o dată, aşa cum este el în profunzime, dacă i-aţi ascultat doinele şi legendele, dacă i-aţi înţeles mândria şi mentalitatea, dacă i-aţi văzut apusurile şi i-aţi călcat iarba, ştiu sigur că o să vă întoarceţi în cel mai nordic nord al României. Iar dacă nu aţi pus piciorul pe plai moroşenesc, vă invit la drum. Veţi citi despre Maramureş că este un colţ de rai. Raiul românesc. Munţi, dealuri, văi, păduri, flori, oameni primitori, limbă, port şi meşteşuguri. În inima lui, în…
-
Mniorița (Miorița, varianta din Petrova Maramureșului)
baladă compusă de mama mea, Mihalca Ioana Cum privești din Petrova în sus, poți vedea vârful Tomnatec, din Munții Maramureșului. Un întreg munte, spuneau țăranii, pe vremuri. Aparținea, pe atunci, nemeșilor din Petrova. În perioada interbelică, familia Filipciuc administra întreaga suprafață de sute de hectare de pădure și poiană. În timp, muntele a fost împărțit, în mod egal, între locuitorii comunelor Repedea și Petrova. Ambele localități sunt așezate la poalele munților, astăzi parc natural. Dintotdeauna, gazdele de stână își trimiteau oile vara la munte, pentru că acolo era hrana cea mai bună. La fel se întâmplă și astăzi. Cu gândul la tinerii care își duc traiul, prin ploaie și vânt,…
-
În era „fast fashion“, undeva în Maramureș, femeile încă vopsesc țesături cu scoarță de copac, frunze și flori
În timp ce marile branduri ale lumii scot haine colorate pe bandă rulantă, într-un sat din Maramureșul istoric, natura a rămas și astăzi cel mai bun creator. De sute de ani, cu mult înainte să fie inventată vopseaua, femeile foloseau pământurile, minereurile, florile și frunzele pentru a obține o pată de culoare. Aveau timp și răbdare și nu exista, pe atunci, un alt procedeu. Astăzi, în schimb, este mai simplu și mult mai rapid să aplici substanțe chimice atunci când îți dorești țesături vesele. Dar ai trăda o istorie, o tradiție și generozitatea a tot ceea ce te-nconjoară. Ai trăda un meșteșug transmis din generație în generație, care oricum, în…
S-ar putea să-ți placă și
Bunici care mai țes povești și pânze
La arat, pe plai moroșenesc
Poezii. De oameni simpli
-
Bunici care mai țes povești și pânze
Astăzi am revenit la Hideaga, locul în care, săptămâna trecută, am cunoscut-o pe bunica Maria. Mămuca, așa cum i se spune. Unul dintre cei mai buni oameni pe care mi i-a scos Dumnezeu în cale de când colind Maramureșul în lung și-n lat. De ce cred asta? Pentru că numai înțelepciunea, răbdarea și omenia te-ndeamnă s-așezi un străin cu tine la masă. Veți spune că așa sunt toți oamenii de la țară și ați avea dreptate. Însă bunica din povestea mea le are pe toate și ceva în plus. Are o cheie care deschide un alt univers. Are ochii senini ca cerul de mai și-s plini de blândețe. Zâmbește din…
-
Paștele în Maramureș
Așa ar fi arătat Paștele în Maramureș dacă țara noastră n-ar fi fost lovită de pandemie. Ca-n poza de mai sus. Mii de turiști ar fi fost prezenți în locul despre care au auzit că se tranformă-n sărbătoare, mai ales în această perioadă a anului. Sărbătoare a fost oricum, mai mult pe dinăuntru decât pe dinafară. A fost primul Paște fără fală în satele maramureșene. Oamenii nu s-au mai gătit pentru a fi văzuți, ci pentru a primi Lumina Sfântă-n poartă. A fost primul Paște în care podoabele n-au mai fost atârnate de trup, ci de suflet. Și poate că acest lucru a fost cel mai mare câștig al omenirii. A…
S-ar putea să-ți placă și
Case tradiționale, mâncare locală, peisaje pitorești și oameni simpli, cum puțini mai sunt. Le găsiți pe toate pe platforma Travlocals.com
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a II-a – Pensiuni tradiţionale şi restaurante
Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea I – Ce să vizitezi
-
La arat, pe plai moroșenesc
Calendarul din cui este întotdeauna diferit de cel de-afară. Primul îi arată omului de la sat în ce zi pică sărbătorile, al doilea îl anunță că a-nviat natura. Copacii, pământul, roua, iarba, mugurii și florile sunt semnele după care își ghidează țăranul pașii. În funcție de ele, își organizează muncile. Anul acesta s-a nimerit să fie mai ciudat, înțelege și el acest lucru. De admirat, însă, la acești oameni, este faptul că mai tare decât de boală, se tem de Dumnezeu. Îi respectă lucrarea și nădăjduiesc că și răul vine tot de Sus, ca să ne-nvețe, să ne-ntărească si să ne facă mai buni. Vă spun acest lucru, pentru că…
-
Ale noastre vechi bucate, de la moașa învățate. | Tăiței de casă, de post
Înainte să vă imaginați cine știe ce alte lucruri, vreau să vă spun că noi, în Maramureș, „moașă“ îi spunem bunicii. De la ea învățăm să fim găzdoi în casă și în bucătărie și, de cele mai multe ori, de la ea primim cei șapte ani de acasă. Acum că am lămurit, poate vă amintiți că în urmă cu ceva timp v-am spus povestea mătușii Pătrășoaie, socăcița din Petrova. Dacă nu ați ajuns până acum pe blogul meu, o puteți citi aici. V-am promis atunci o rubrică de rețete vechi, pe care îmi doream oricum să le scriu pentru a nu se pierde. N-a fost nevoie să fac mare lucru…
-
Ale noastre vechi bucate, de la moașa învățate. | Cum se fac pancovele în Maramureș
Înainte să vă imaginați cine știe ce alte lucruri, vreau să vă spun că noi, în Maramureș, „moașă“ îi spunem bunicii. De la ea învățăm să fim găzdoi în casă și în bucătărie și, de cele mai multe ori, de la ea primim cei șapte ani de acasă. Acum că am lămurit, poate vă amintiți că în urmă cu ceva timp v-am spus povestea mătușii Pătrășoaie, socăcița din Petrova. Dacă nu ați ajuns până acum pe blogul meu, o puteți citi aici. V-am promis atunci o rubrică de rețete vechi, pe care îmi doream oricum să le scriu pentru a nu se pierde. N-a fost nevoie să fac mare lucru…
