Tot ce trebuie să ştii înainte să ajungi în Maramureş: Partea a III-a – Tradiţii, meşteşuguri, obiceiuri

Sunt atât de multe lucruri de spus despre tradiţiile şi obiceiurile din Maramureş, încât nici antropologii nu le-au descusut pe toate. Unele sunt vechi de când lumea şi rar mai găseşti pe cineva să le povestească, altele, tot din bătrâni, sunt păstrate cu sfinţenie de tinerii zilelor noastre. Îmi amintesc că, în copilărie, mă loveam des de superstiţii. Am aflat apoi că îşi au originile în practicile străvechi, chiar dacă pe multe dintre ele nu le-am înţeles nici astăzi. Însă le-am învăţat de la părinţi şi le voi ţine minte o viaţă-ntreagă: nu se fluieră în casă, nu se găteşte-n sărbători, nu se pune pâinea pe dos şi nu se taie felii până nu-i faci semnul crucii. Toate aceste lucruri sunt, de fapt, nişte valori adânc înfipte-n spirit, în care maramureşenii cred şi care fac parte din identitatea lor. Oamenii de aici, unii fără prea multă şcoală, au înţeles cine sunt şi de unde vin, poate chiar fără să cunoască sensul unui cuvânt atât de nou. Ei ştiu doar că nu calci rânduiala văzută la părinţi, ci o duci mai departe. Şi foarte important, prin aceste părţi, munca-i mândrie, nu ruşine. Nu degeaba Maramureşul a fost numit ultimul leagăn de civilizaţie al ţăranilor autentici.

Meşteşuguri

Se ştie că maramureşenii au fost, dintotdeauna, credincioşi câmpului şi lemnului. Pământul le-a dat mâncare, iar pădurea, căldura unei case. Aşa că s-au îngrijit de avuţiile astea cum au ştiut mai bine. Bărbaţii au învăţat să cioplească din tată-n fiu, au sculptat, au modelat, au construit. Blide din lemn, case din lemn, biserici şi porţi din lemn. Şi nu oricum, ci cu simboluri şi însemne şi întotdeauna cu respect pentru Cel de Sus. Nu plecau la lucru fără să spună o rugăciune şi nu tăiau lemnul oricum şi oricând, ci doar în nopţi cu lună plină, din noiembrie până în februarie, pentru ca viitoarea casă să fie binecuvântată şi ferită de neajunsuri. Astăzi, oamenii aplică tehnici mai uşoare, însă meşteşugul merge mai departe. Aproape în fiecare sat există meşteri pricepuţi în acest domeniu.

Simbolurile au un rol important în cultura maramureşeană. Nu le găsim doar sculptate pe porţi sau pe case, ci şi cusute pe ii, ştergare şi ţoluri.

Soarele este simbolul Dumnezeirii, reprezintă semnul vieţii. Iar funia împletită, întâlnită pe porţile maramureşene, semnifică legătura dintre cer şi pământ. Încă găsim astfel de porţi şi astăzi, ba mai mult, se construiesc altele noi. Sunt costisitoare şi migăloase, dar în tradiţie merită să investeşti.

Alte meşteşuguri care încă se practică în această zonă ar fi dulgheritul, tâmplăria şi drăniţitul (realizarea şindrilei). Acesta din urmă este din ce în ce mai rar.

Dacă vorbim despre portul popular, acesta diferă de la sat la sat. Important este că se păstrează cam în toate ţările Maramureşului. Nu-i zi de sărbătoare în care oamenii să nu îmbrace la biserică mândrul lor costum, vechi sau nou. Cei mai în vârstă pot să recunoască statutul unei persoane după hainele pe care le poartă. De exemplu: fetele tinere şi nemăritate au zadiile mai colorate şi cămăşile mai pline de mărgele. Nevestele şi femeile, trec la nuanţe mai sobre.

Pe vremuri, fiecare „găzdoaie“ îşi cosea singură hainele. Astăzi, doar câteva au grijă să-şi înnoiască portul de sărbătoare în fiecare an. Tehnica realizării unei cămăşi ţărăneşti nu mai este aceeaşi, s-a simplificat. Şi materialele folosite sunt altele. Dar lumea încă se mândreşte cu portul popular, ba mai mult, îl păstrează ca pe o zestre fără de preţ.

Tiară sau război de ţesut nu prea mai ţin multe femei în casă. Însă cele care practică şi astăzi acest meşteşug, ţes, torc şi cos cu ochii închişi. Mândrele ţoluri maramureşene, covoarele şi ştergarele poartă aceleaşi însemne şi culori străvechi.

Ceramica de Maramureş încă se realizează exact ca pe vremuri, la fel şi pictura pe sticlă. Lista meşteşugurilor practicate în Maramureş este lungă şi diversă, aşa că le mulţumesc celor care au investit timp şi răbdare să adune la un loc contacte ale celor mai pricepuţi şi neobosiţi ţărani. Unele dintre ele s-ar putea să nu mai fie actuale, dar sigur găsiţi acolo pe cineva care să vă ofere ceea ce căutaţi.

Liste cu meşteri populari din Maramureş şi o hartă a meşteşugarilor: Listă întocmită de Fundaţia Iuga, Listă întocmită de Petru Lucian Goja, în 2008, Listă întocmită de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, Harta Meşteşugarilor din România.

Obiceiuri din Maramureş

S-a dus vestea-n lume că sărbătorile-n Maramureş sunt de poveste şi neapărat de povestit. De Crăciun şi de Anul Nou, casele răsună de colinde. Se zice că-i păcat să ţii poarta închisă şi să nu laşi să-ţi calce pragul bucuria naşterii pruncului sfânt. De asemenea, luminile se ţin aprinse-n toată casa. Un obicei vechi şi tare frumos este Viflaimul – o piesă de teatru pusă în scenă în fiecare an, pe 25 decembrie, de tinerii satului, în care sunt prezentate pasaje din Biblie şi primele zile din viaţa Mântuitorului.

În dimineaţa zilei de Bobotează, se zice că e bine să te speli pe faţă cu apă rece adusă din apă curgătoare, în care se pun verighetele şi câţiva bănuţi – pentru a avea o căsnicie trainică şi o viaţă bogată.

Sărbătorile de iarnă durează mult în zona noastră, pentru că în unele sate se respectă şi calendarul iulian.

Paştele în Maramureş are o încărcătură spirituală aparte. Nu ştiu dacă se datorează obiceiurilor sau emoţiei Învierii lui Hristos. Nimic nu se compară cu imaginea din curtea bisericii, atunci când credincioşii aşteaptă, gătiţi de sărbătoare, ca preotul să le sfinţească bucatele. În coş sau în traistă, pe lângă lumânare, se pun ouă roşii, brânză, carne, hrean.

În Maramureşul Istoric, ouăle se înroşesc în Joia Mare, în coji de ceapă. Iar modelul este dat de frunzele de pătrunjel sau de trifoiul cu patru foi. În Ţara Lăpuşului, arta încondeierii ouălor este încă vie.

În a doua zi de Paşte, în unele locuri, se practică udatul fetelor. Băieţii ies la stropit pentru a le ura domnişoarelor să le meargă bine tot anul.

Caii împistriţi fac parte din alaiul de nuntă, despre care v-am povestit mai multe aici.

În orice sezon şi în orice mare sărbătoare aţi ajunge în Maramureş, evenimente tradiţionale găsiţi mai peste tot. La Sighetu-Marmaţiei se organizează, în fiecare an, în a treia zi de Crăciun, Festivalul de Datini şi Obiceiuri şi, în acelaşi oraş, la Muzeul Satului Maramureşean, de Paşte are loc Festivalul Paşti în Maramureş. Udătoriu din Surdeşti este un alt eveniment organizat în perioada sărbătorilor pascale. Desigur, şi aici lista este lungă.

Bucătăria maramureşenească şi horinca vă invit să le gustaţi. Iar după aceea poate scrieţi în comentarii cum vi s-au părut.

Nu uitaţi că puteţi descoperi Maramureşul şi în prima parte a acestui articol, în care v-am spus ce să vizitaţi, şi în a doua, în care am făcut un top al celor mai frumoase pensiuni tradiţionale. Mai multe fotografii găsiţi pe contul meu de Instagram.

Dacă v-a plăcut acest articol, puteţi să vă abonaţi, pentru a fi la curent și cu următoarele mele postări. Mulțumesc!