Astăzi am revenit la Hideaga, locul în care, săptămâna trecută, am cunoscut-o pe bunica Maria. Mămuca, așa cum i se spune. Unul dintre cei mai buni oameni pe care mi i-a scos Dumnezeu în cale de când colind Maramureșul în lung și-n lat. De ce cred asta? Pentru că numai înțelepciunea, răbdarea și omenia te-ndeamnă s-așezi un străin cu tine la masă. Veți spune că așa sunt toți oamenii de la țară și ați avea dreptate. Însă bunica din povestea mea le are pe toate și ceva în plus. Are o cheie care deschide un alt univers. Are ochii senini ca cerul de mai și-s plini de blândețe. Zâmbește din…